CIND UITI SA SCOTI MASCA SUB CARE ASCUNZI PROPRIILE ADEVARURI...

Cind simti ca mergi spre nicaieri,opreste-te si uita-te atent la sufletul tau si fii sincer-ESTI IMPACAT CU TINE? AI LINISTE? TE TREZESTI SI ADORMI ZIMBIND?ESTI ACOLO UNDE VREI SA FII? CUM AI AJUNS AICI? ITI ASUMI VINA DE A FI NEGAT REALITATEA? ESTI CU ADEVARAT PE DRUMUL BUN? ITI ESTE BINE? ESTI IUBIT, RESPECTAT,DORIT?CUM CREZI CA VA ARATA VIITORUL TAU?

Ce m-a facut sa scriu acest post?- confesiunea sincera a unei persoane dragi.

Ce am retinut din povestea ei inundata de lacrimi?ca uneori devii sclavul propriilor ambitii si nu mai lupti pt a-ti fi tie bine ci mai mult pt a le fi altora rau...

''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''

Povestea in sine nu mai conteaza si nu o voi expune caci nu se cade, e cineva apropiat.pe scurt toata aceasta istorie a suspinelor tardive se rezuma la un singur lucru- ATUNCI CIND ITI IGNORI SUFLETUL,CIND TRAIESTI MINTINDU-TE SI CONTINUI DOAR PENTRU AMBITII SAU SATISFACTII TRECATOARE, ATUNCI TE CONDAMNI LA NEFERICIRE. IAR DRUMUL ESTE CU SENS UNIC....
'''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''

si iata cum cineva atit de drag mie a devenit un alt biet ostatic al esecului...iar acum regreta.
din pacate, ambitia de a reusi in viata cu orice pret, facindu-ti un titlu de glorie din stivele de cadavre calcate in picioare, din falsele victorii iti coordoneaza toate gindurile si actiunile, devine realitatea ta. si e grav!!! deja tu nu mai contezi pt tine insuti, uiti sa te preocupi de propriul bine si te pierzi, te risipesti, devii tot mai nesigur,mai inrait, simti ca pierzi controlul....
''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''

Si atunci, merita oare sa te irosesti resuscitind cadavrul chinuit al unui fapt consumat, totul doar din frica sau ambitii fara sens?merita sa te pierzi pe tine??merita sa negi ca defapt tu doresti cu disperare altceva?

CIND REUSESTI SA ITI CREEZI PROPRIILE MIRACOLE…

Multumesc bunului Dumnezeu pentru toate miracolele pe care mi le-a daruit !!!Simt ca lista de recompense pentru rabdare, iubire si mai ales credinta inca nu s-a incheiat aici……si mi-am exersat deja bratele pentru postura de a fi larg deschise, suficient de puternice pentru a tine restul miracolelor ce se indreapta catre mine..

''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''

Auzim uneori in programele informative , sau pur si simplu in dicutiile cu cei din jur, ca s-a mai intimplat un miracol- cineva s-a vindecat ca prin minune , un om a reusit sa cistige un proces in care nimeni nu ii dadea vreo sansa,persoane care se urau de moarte de o viata intreaga au devenit apropiate si lista poate continua.
De obicei, ideea de miracol este asociata cu cea de credinta, de viata spirituala.Oamenii se aprorpie de Dumnezeu cind simt ca nu mai pot, cind nimic nu ii mai poate ajuta.Si atunci se roaga pentru o minune. Iar Dumnezeu, cel bun si generos, care ii sprijina chiar si pe cei mai rai daca se caiesc si ii cer indrumarea, le intinde o mina si chiar infaptuieste miracole.

Ceea ce putini oameni constientizeaza cu adevarat este ca uneori, si ei insisi pot face ca minunile sa prinda viata. Nu este usor, caci trebuie sa ai rabdare, sa lupti, sa nu te descurajezi nicicind, sa crezi in tine si mai presus de toate sa ai un permanent dialog cu Dumnezeu- credinta iti da atita putere, atita curaj ca uneori te miri si tu de unde mai ai resurse.

'''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''

Mi s-a intimplat deseori ca, dupa reprize puternice si dureroase de lacrimi si durere vie, simtita din plin, fara calmante,fara anestezii ale sufletului, mi s-a intimplat asadar sa ma inseninez, sa mai oftez o data insa doar de usurare, apoi sa imi indrept umerii, sa zimbesc si sa pornesc mult mai puternica inainte.
Ma intrebam si eu oare cum se poate sa te ridici dupa ce toti dusamanii tai deja imbracasera hainele de gala pentru a petrece la mormintul tau ? Ei bine, credinta este totul- cea in Dumnezeu si la fel de importanta, cea in tine insuti.
Doar astfel putem fii artizanii propriilor miracole, doar asa ne putem reconstruii viata din temelii, inlocuind darapanaturile din fundatia intregii existente cu material solid de incredere, putere si speranta.