GAFA DESPRE

EVREI IN FATA

UNUI EVREU 100%

Inteleptii spun( si mare dreptate au) ca niciodata nu stii cind intilnesti oameni noi, cu cine stai cu adevarat la masa. Nimic mai corect!

Eu am trait recent chiar pe pielea mea asta!

Aflata in compania mai multor prieteni din multinationale bancare, expati extrem de cosmopoliti si bine mobilati intelectual, intr-o atmosfera destinsa, am facut o mare gafa.Grupului nostru s-a alaturat si partenerul unui parizian nebun .Pina aici toate bune.Cum la masa eram tineri de diverse natii, s-a pornit o disutie pe teme de politica externa-a doua casa a mea. Si uite asa, intre ceva despre Afganistan, putin Obama, niste Iran, s-a ajuns si la conflictul israeliano- palestinian.Buuuuun. Si iata-ma, pe mine, adinc marcata de suferintele celor din Gaza, scotind gratios pe gura marea afirmatie ce era sa arunce masa in aer- "bietii palestinieni au fost decimati de-a lungul vremii. Pentru fiecare evreu omorit isi pierd viata zece palestinieni" Stupoare totala!!! Brusc, nou venitul in grup s-a albit la fata si a inceput sa strige din ambii plamini din dotare "That is wrong, so fucking wrong".

Si atunci m-a lovit brusc realitatea in fata: omul era 100% evreu.

Cum sa o dreg acum? Spunind adevarul- afirmatia mea nu era si convingerea mea ci doar concluzia unui recent raport ONU.

Si uite asa am scapat si am salvat seara! Am inteles pentru a mia oara ca niciodata nu stii cu cine stai la masa.Si am mai inteles ca trebuie sa fii extrem de atent la subiectele de actualitate externa alese- cine stie ce pui de taliban sau de evreu, sau de islamist convins se ascunde chiar la masa ta!

CIND SUFLETUL SE PIERDE PE DRUM... SI MOARE SUB MASCA MINCIUNII

Ca de obicei, aceasta noua postare are radacini intr-un fapt real, rupt din viata

Prietena mea de-o viata, dupa multi ani cu soare, furtuni, adevaruri, secrete, minciuni....a ajuns la finalul drumului sau alaturi de ceea ce ea( si noi toti credeam) a fi jumatatea ei. Toti credeam gresit.

Povestea lor - zeci de prieteni comuni, aceleasi preocupari, dar mai ales business-uri f tari la comun. Parea reteta perfecta a unei relatii de tipul "pina la adinci batrineti"

Si totusi- micile sau marile tradari, vorbele grele aruncate uneori, aparitiile asa-zis nesemnificative ale unui alt "el "sau o alta "ea", toate au

deschis portile cimitirului iubirii...

Trist. Caci ii vedeam aparind mai mereu pe la diverse petreceri veseli,prosperi...cu planuri de vacante, de cheltuieli extravagante....

S-a dovedit ca dincolo de amintiri, de prieteni comuni, de afacerile puternice si de secretele dure cu care s-ar fi putut oricind rani reciproc, dincolo de toate astea iubirea plecase demult, fiecare avea alt balsam pt suflet,alte momente de alint...doar ca nici unul nu isi asuma ruptura finala- lasitatea, lenea, teama de a pierde material sau ca imagine...asta ii tinea inca alaturi, intr-o capcana a lipsei de iubire, a dezamagirii, a reprosurilor....Pina intr-o zi cind, din cel mai banal motiv in lume (ea uitase sa il ia pe el de la sala de fitness) cei doi s-au despartit.

Pentru noi, prietenii a fost un soc- pentru ei, ceva firesc.Traiau in aceiasi casa dar departe unul de altul,socializau de complezenta, se enervau reciproc din orice, se jigneau teribil,isi traiau nefericirea ca doi bolnavi incapabili sa renunte la tumora care ii minca prin interior...

Ce spune ea?- ca el e de vina ca nu a eliberat-o, ca nu ar fi putu crede ca o astfel de relatie consolidata si cu afaceri prospere, secrete ce ar fi putut arunca in aer un cartier intreg, se poate termina.

Ce spune el? ca ea e de vina ca a perpetuat minciuna, ca nu intelege cum,desi erau teribil de nefericti, au amintat asa de mult finalul

Concluzia- chiar daca uneori o relatie incatuseaza doi oameni pina la a-i face dependenti si material, in ciuda oricaror legaturi ce nu au de-a face cu iubirea, dincolo de teama ca amindoi ar putea pierde iesind din cuplu, vine un moment cind nefericirea e atit de puternica incit le este scirba sa se priveasca in oglinda, simt ca imbatrinesc fara rost, ca sufletul a murit undeva pe drum cind incercau sa isi fardeze dezamagirile, lacrimile, ura- le puneau masca zimbitoare a unei realtii care merge...

Si stiti ce e si mai trist?? Amindoi au pierdut ani din viata lor in care puteau avea alte trairi si nu ura, dezamagire, neincredere. Amindoi se simt acum mult mai batrini decit sint defapt, cu sufletele schilodite. Amindoi platesc pretul lipsei de curaj de a privi adevarul in fata si de a trai frumos, sincer, fara a -si minti propriile inimi....