REAL LOVE

THIS IS REAL LOVE!! ENJOY !!

"Il ne suffit pas de vivre, il faut qu'on gagne la vie" -VICTOR hUGO-

Je me demande comment est le temps à Paris maintenant?
Comment est la Seine à la fin du Mars?

Et les belles terrasses serait déjà ouverts? Me manque un tour sur Chmaps Elysées, une crème brulle servie dans un bistrot, mais surtout l'air si romantique de cette ville magnifique....

Pentru multi, e tare greu sa fii roman in Romania de azi.

Pentru multi, e tare greu sa fii roman in Romania de azi.

Pot spune , fara a exagera, ca, mai ales prin specificul meseriei de jurnalista tv, am luat pulsul vietii oamenilor de-a lungul vremii- concluzia: azi, in martie 2010,ma si mir ca unii romani inca mai au puls.....

E tare trist sa vezi, ca om nu doar ca jurnalist, cum, la un simplu vox-populi pe strada, romanii iti varsa lacrimi pe microfon...Si nu exagerez. Deloc. O spun cu toata responsabilitatea, caci, desi sint de ani buni realizator- prezentator, insist ca macar o data pe saptamina sa merg la filmari alaturi de reporter. Si nu evenimentele anuntate, oficiale si de multe ori fara continut ce au loc la guvern, parlament, presedintie sau partide ma fac sa scriu acum- ci exact cele despre acei multi "ai nimanui", cei care conteaza doar cu ocazii electorale, cei care sint simple statistci despre saracie, boala sau chiar moarte- oamenii simpli.

Mi-e dificil si sa ma exprim acum-va impartasesc faptul ca, romanii au ajuns ca atunci cind vad o camera tv, sa vina pur si simplu si sa isi strige cu disperare necazul.De exemplu, eu pun o intrebare pe tema pietei imobiliare si brusc, femeia intervievata incepe sa imi spuna cum a renuntat la televizor, de cind nu a mai mincat carne si cite feluri de mincare poate gati din cartofi, pentru a-si face copiii sa creada ca meniul e cit de cit variat...Ca sa nu mai zic de batrini, ei nu mai cer decit sa nu li se ia pensia de tot, atit de speriati sint!!! Doamne, in ce Romanie traim??

MA BUCUR CA NU M-ATI UITAT ,CA M-ATI REGASIT!

SUS PAHARELE PENTRU ASTA!!

Acest post este dedicat celor care in ultima perioada mi-au facut superba surpriza de a reintra in contact cu mine dupa ani si ani......Ce frumos ....

Ce credeti ca am simtit cind, in urma cu putina vreme, am primit un mail care incepea cam asa :

"Salut Simona,

Dimineata asta m-am gandit cum te-as putea regasi. Initial, am fost sigur ca initiativa este sortita esecului.Am pornit de la ultima referinta pe care o mai aveam despre tine, De la postul TV Romania de maine, si am ajuns pana la urma la blogul tau. Am fost si foarte placut surprins... De obicei, timpul lasa o urma adinca in oameni.
La prima infatisare a unui chip pe care il revad dupa cativa ani, am incercat intotdeauna un sentiment de conflict, generat de nepotrivirea imaginii care s-a stocat in memorie si realitate. De obicei, realitatea combate cu duritate si corecteaza memoria. Nu s-a aplicat insa si in cazul tau.... Te felicit....
Daca te intrebi apoi cine s-a gandit la tine, te rog frumos sa imi permiti sa ma recomand ;-)
M B, Liceul M. Clasa XII A. Sau XIA. Sau orice alta clasa... Dar cu acelasi numar. ;-))
Daca vrei sa mai afli despre cum am mai ajuns si ce sa mai intamplat in viata, iti recomand urmatoarele date de contact....."

Ce ziceti?? Ei bine pe mine m-a miscat profund, m-a scos din amorteala obosita a vietii cotidiene de jurnalista tv ce traieste intr-un oras nebun pentru care nu s-a inventat antistres.

Si ceea ce este chiar mai frumos este faptul ca personajul care m-a regasit, dupa 12 ani, a crescutalaturi de mine in cei mai frumosi ani ai vietii unui om- cei de liceu...

Si de parca surpriza nu ar fi fost indeajuns de mare, acum citeva seri, un nou cadou pentru mine-o fosta colega din TELE 7 ABC, m-a regasit si m-a contactat. Fara cuvinte.

Apoi, aseara, caruselul emotiilor a fost completat de un semn de viata de foarte, foarte departe..

Simplu, fara introduceri fade, a fost de ajuns doar un cuvint...
Sa mai adaug la toate astea pe romanii nostrii dragi(in special cei din Canada) care imi urmaresc emisiunile,mai ales Contrapunct(de politica externa)...si veti intelege de ce simt ca nu traiesc degeaba! Nu doar cei care ma stiu din copilarie, ci si romanii din diaspora, celor carora le este dor de acasa,simt nevoia sa imi vorbeasca....No comment

Dragii mei, va multumesc tuturor celor care nu m-ati uitat, indiferent daca amprenta lasata de mine in inimile voastre a fost una mica,asa, ca o urma lasata de un deget pe aburul unui geam, sau mare, cam cit o iubire ce nu se poate uita niciodata...

BINE AI VENIT CRACIUN!!!

Poate nu traim chiar in lumea ideala, nici macar pe jumatate buna, si totusi BINE AI VENIT CRACIUN!

Probabil ca sint inca prea multi oameni, romani sau de oriunde, care se inneaca in lacrimi sau isi panseaza ranile provocate de razboaiele in care mai marii lumii i-au aruncat, si totusi BINE ATI VENIT SARBATORI DRAGI!

Cu siguranta putini sint aceia care chiar au motive de bucurie, care inca isi permit sa viseze sau vad dincolo de ziua de miine. Chiar si asa- EU MA BUCUR CA A VENIT CRACIUNUL!

Stiti de ce? Pentru ca sarbatorile de iarna inseamna mai presus de orice SPERANTA, CREDINTA, DUMNEZEU, BUNATATE, SUFLET DESCHIS. Asta este esenta lor.

Chiar si pe cei mai sceptici, sau pe cei care, din cauza unor suferinte nedrepte, s-au cam indepartat de bunul Dumnezeu, mai bine zis cu precadere pe acestia ii invit sa isi ridice ochii catre cer si sa faca un exercitiu de credinta- sa se apropie de divinitate, sa ii multumeasca si sa se roage sa le dea putere si intelepciune.

Eu una, ii multumesc din suflet bunului Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat si inca imi da, pentru toate greselile pe care mi le-a iertat dar si pentru cine stie ce nesabuinte voi mai comite iar el ma va ierta din nou!

SARBATORI FERICITE, SANATATE SI IMPLINIRI VA UREZ TUTUROR!!!!

GAFA DESPRE

EVREI IN FATA

UNUI EVREU 100%

Inteleptii spun( si mare dreptate au) ca niciodata nu stii cind intilnesti oameni noi, cu cine stai cu adevarat la masa. Nimic mai corect!

Eu am trait recent chiar pe pielea mea asta!

Aflata in compania mai multor prieteni din multinationale bancare, expati extrem de cosmopoliti si bine mobilati intelectual, intr-o atmosfera destinsa, am facut o mare gafa.Grupului nostru s-a alaturat si partenerul unui parizian nebun .Pina aici toate bune.Cum la masa eram tineri de diverse natii, s-a pornit o disutie pe teme de politica externa-a doua casa a mea. Si uite asa, intre ceva despre Afganistan, putin Obama, niste Iran, s-a ajuns si la conflictul israeliano- palestinian.Buuuuun. Si iata-ma, pe mine, adinc marcata de suferintele celor din Gaza, scotind gratios pe gura marea afirmatie ce era sa arunce masa in aer- "bietii palestinieni au fost decimati de-a lungul vremii. Pentru fiecare evreu omorit isi pierd viata zece palestinieni" Stupoare totala!!! Brusc, nou venitul in grup s-a albit la fata si a inceput sa strige din ambii plamini din dotare "That is wrong, so fucking wrong".

Si atunci m-a lovit brusc realitatea in fata: omul era 100% evreu.

Cum sa o dreg acum? Spunind adevarul- afirmatia mea nu era si convingerea mea ci doar concluzia unui recent raport ONU.

Si uite asa am scapat si am salvat seara! Am inteles pentru a mia oara ca niciodata nu stii cu cine stai la masa.Si am mai inteles ca trebuie sa fii extrem de atent la subiectele de actualitate externa alese- cine stie ce pui de taliban sau de evreu, sau de islamist convins se ascunde chiar la masa ta!

CIND SUFLETUL SE PIERDE PE DRUM... SI MOARE SUB MASCA MINCIUNII

Ca de obicei, aceasta noua postare are radacini intr-un fapt real, rupt din viata

Prietena mea de-o viata, dupa multi ani cu soare, furtuni, adevaruri, secrete, minciuni....a ajuns la finalul drumului sau alaturi de ceea ce ea( si noi toti credeam) a fi jumatatea ei. Toti credeam gresit.

Povestea lor - zeci de prieteni comuni, aceleasi preocupari, dar mai ales business-uri f tari la comun. Parea reteta perfecta a unei relatii de tipul "pina la adinci batrineti"

Si totusi- micile sau marile tradari, vorbele grele aruncate uneori, aparitiile asa-zis nesemnificative ale unui alt "el "sau o alta "ea", toate au

deschis portile cimitirului iubirii...

Trist. Caci ii vedeam aparind mai mereu pe la diverse petreceri veseli,prosperi...cu planuri de vacante, de cheltuieli extravagante....

S-a dovedit ca dincolo de amintiri, de prieteni comuni, de afacerile puternice si de secretele dure cu care s-ar fi putut oricind rani reciproc, dincolo de toate astea iubirea plecase demult, fiecare avea alt balsam pt suflet,alte momente de alint...doar ca nici unul nu isi asuma ruptura finala- lasitatea, lenea, teama de a pierde material sau ca imagine...asta ii tinea inca alaturi, intr-o capcana a lipsei de iubire, a dezamagirii, a reprosurilor....Pina intr-o zi cind, din cel mai banal motiv in lume (ea uitase sa il ia pe el de la sala de fitness) cei doi s-au despartit.

Pentru noi, prietenii a fost un soc- pentru ei, ceva firesc.Traiau in aceiasi casa dar departe unul de altul,socializau de complezenta, se enervau reciproc din orice, se jigneau teribil,isi traiau nefericirea ca doi bolnavi incapabili sa renunte la tumora care ii minca prin interior...

Ce spune ea?- ca el e de vina ca nu a eliberat-o, ca nu ar fi putu crede ca o astfel de relatie consolidata si cu afaceri prospere, secrete ce ar fi putut arunca in aer un cartier intreg, se poate termina.

Ce spune el? ca ea e de vina ca a perpetuat minciuna, ca nu intelege cum,desi erau teribil de nefericti, au amintat asa de mult finalul

Concluzia- chiar daca uneori o relatie incatuseaza doi oameni pina la a-i face dependenti si material, in ciuda oricaror legaturi ce nu au de-a face cu iubirea, dincolo de teama ca amindoi ar putea pierde iesind din cuplu, vine un moment cind nefericirea e atit de puternica incit le este scirba sa se priveasca in oglinda, simt ca imbatrinesc fara rost, ca sufletul a murit undeva pe drum cind incercau sa isi fardeze dezamagirile, lacrimile, ura- le puneau masca zimbitoare a unei realtii care merge...

Si stiti ce e si mai trist?? Amindoi au pierdut ani din viata lor in care puteau avea alte trairi si nu ura, dezamagire, neincredere. Amindoi se simt acum mult mai batrini decit sint defapt, cu sufletele schilodite. Amindoi platesc pretul lipsei de curaj de a privi adevarul in fata si de a trai frumos, sincer, fara a -si minti propriile inimi....