MANIFEST ANTI-TELEVIZOR SI PRO- VACANTA

Stiu, suna cel putin ciudat titlul acestei postari, venind din partea unei jurnaliste de televiziune. Si totusi...stiti ca exista viata si dincolo de micul ecran? ca putem functiona mult mai bine fara a ne lasa ochii ostatici ingratei cutii gen flat, plasma sau big screen? Probabil multi dintre dvs, indiscutabil mai intelepti ca mine, cunoasteti deja asta.

Ei bine, eu declar cu toata convingerea ca sinapsele mele se fac mult mai usor atunci cind stau departe de manipularile ingrate care dau navala la fiecare actionare a telecomenzii. De mai bine de 2 ani, am reusit ca in weekned( cind teoretic am ceva mai mult timp liber) sa nu ma uit la TV minimum 7 ore pe zi. Timp in care fac orice altceva- de la a-mi exersa calitatile de bucatar, pina la a-mi reaminti cum mai arata superba limba a lui Balzac si altele pe care nu le pot mentiona de teama minorilor nesupravegheati.Si daca totusi vechile metehne chiar reusesc pentru ceva timp sa ma posede iar eu ma las violata, ok - fac un compromis- DISCOVERY CHANNEL, ANIMAL PLANET sau CARTOON NETWORK.

Ca sa nu mai zic ca fiind ziarista, simt ca uneori prea ma incarc cu toate informatiile pe care le manipulez zilnic- de la actiunile cel putin timpite ale guvernantilor gen micsoararea "maririi" salariilor bugatarilor pina la baile de singe de prin Orientul Mijlociu si marile amenintari care pindesc omenirea.

Se parea ca nevoia de vacanta se transforma in cazul meu in urgenta de gradul 0 caci, intr-o superba seara de iunie, in timp ce ma aflam cu prietenii la o petrecere, ma chinuia ca un hirsiit de creta pe tabla urmatoarea intrebare " capitala carui stat este Antananarivo?"Si de parca situatia nu e oricum destul de hilara, in loc sa ma opresc la stupizenia dilemei in sine, m-am pomenit intrebindu-i cu disperare pe cei din jur........

ASA CA .......ALO, VACANTA?? VIN SI EU CA NU SE MAI POATE.....

A few words in english, the language in wich Michael Jackson wrote so powerfull lyrics.......

I am really sad since yesterday morning. I was not sleepping at 4 a clock a.m. because i had a beautifull, extended dinner out.

Suddenly, while watching CNN, i was shocked to read 'MICHAEl JACKSON IS DEAD". And for some seconds i kept on changing programs - all the breaking news sounded the same - the KING WAS NOT WITH US ANYMORE.....

M Jackson was part of my chilhood, all my friends, collegues, they all loved him.I used to buy magassines with his picture, listen to his music, i even had posters with MJ in my bedrooom......"Man in the mirror", "I just can't stop loving you", "Beat it".....and so many other songs expressing so much power, having such a touchfull social message like in " They don't really care about us ", or "Black and White"....

He was a genius, unicque, special in spite of all his crazy actions. And most of all he was so loved by people. Right know i am listening to " Heal the world"- one of my favourites. So beautifull, so full of hope " Hill the world/ make it a better place / for you and for me/ and the whole humain race"...... What can i add????

Some of you might say that many other artist wrote about poverty, injustice, war and other social isues. You are right- but the way Michael put all this in to music, the way he sang ... that's what makes the difference, touching everybodies hearts.

Poor guy- he seemed to have it all money, glory, power... and yet, at the end , he died in poverty, alone, having killing pains alover his body because of cancer.

What a sad irony- he was so happy for his next world tour, he worked like crazy to make everything perfect....and finally the big show will take place in another world, much better than ours, in Heaven. I am sure that all angels will enjoy M J music.

SO LONG DEAR FRIEND SINCE CHILDHOOD AND THANKS FOR ALL THE JOY YOU BROUGHT ME THROUGH YOUR SPECIAL MUSIC..........

CIND UITI SA SCOTI MASCA SUB CARE ASCUNZI PROPRIILE ADEVARURI...

Cind simti ca mergi spre nicaieri,opreste-te si uita-te atent la sufletul tau si fii sincer-ESTI IMPACAT CU TINE? AI LINISTE? TE TREZESTI SI ADORMI ZIMBIND?ESTI ACOLO UNDE VREI SA FII? CUM AI AJUNS AICI? ITI ASUMI VINA DE A FI NEGAT REALITATEA? ESTI CU ADEVARAT PE DRUMUL BUN? ITI ESTE BINE? ESTI IUBIT, RESPECTAT,DORIT?CUM CREZI CA VA ARATA VIITORUL TAU?

Ce m-a facut sa scriu acest post?- confesiunea sincera a unei persoane dragi.

Ce am retinut din povestea ei inundata de lacrimi?ca uneori devii sclavul propriilor ambitii si nu mai lupti pt a-ti fi tie bine ci mai mult pt a le fi altora rau...

''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''

Povestea in sine nu mai conteaza si nu o voi expune caci nu se cade, e cineva apropiat.pe scurt toata aceasta istorie a suspinelor tardive se rezuma la un singur lucru- ATUNCI CIND ITI IGNORI SUFLETUL,CIND TRAIESTI MINTINDU-TE SI CONTINUI DOAR PENTRU AMBITII SAU SATISFACTII TRECATOARE, ATUNCI TE CONDAMNI LA NEFERICIRE. IAR DRUMUL ESTE CU SENS UNIC....
'''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''

si iata cum cineva atit de drag mie a devenit un alt biet ostatic al esecului...iar acum regreta.
din pacate, ambitia de a reusi in viata cu orice pret, facindu-ti un titlu de glorie din stivele de cadavre calcate in picioare, din falsele victorii iti coordoneaza toate gindurile si actiunile, devine realitatea ta. si e grav!!! deja tu nu mai contezi pt tine insuti, uiti sa te preocupi de propriul bine si te pierzi, te risipesti, devii tot mai nesigur,mai inrait, simti ca pierzi controlul....
''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''

Si atunci, merita oare sa te irosesti resuscitind cadavrul chinuit al unui fapt consumat, totul doar din frica sau ambitii fara sens?merita sa te pierzi pe tine??merita sa negi ca defapt tu doresti cu disperare altceva?

CIND REUSESTI SA ITI CREEZI PROPRIILE MIRACOLE…

Multumesc bunului Dumnezeu pentru toate miracolele pe care mi le-a daruit !!!Simt ca lista de recompense pentru rabdare, iubire si mai ales credinta inca nu s-a incheiat aici……si mi-am exersat deja bratele pentru postura de a fi larg deschise, suficient de puternice pentru a tine restul miracolelor ce se indreapta catre mine..

''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''

Auzim uneori in programele informative , sau pur si simplu in dicutiile cu cei din jur, ca s-a mai intimplat un miracol- cineva s-a vindecat ca prin minune , un om a reusit sa cistige un proces in care nimeni nu ii dadea vreo sansa,persoane care se urau de moarte de o viata intreaga au devenit apropiate si lista poate continua.
De obicei, ideea de miracol este asociata cu cea de credinta, de viata spirituala.Oamenii se aprorpie de Dumnezeu cind simt ca nu mai pot, cind nimic nu ii mai poate ajuta.Si atunci se roaga pentru o minune. Iar Dumnezeu, cel bun si generos, care ii sprijina chiar si pe cei mai rai daca se caiesc si ii cer indrumarea, le intinde o mina si chiar infaptuieste miracole.

Ceea ce putini oameni constientizeaza cu adevarat este ca uneori, si ei insisi pot face ca minunile sa prinda viata. Nu este usor, caci trebuie sa ai rabdare, sa lupti, sa nu te descurajezi nicicind, sa crezi in tine si mai presus de toate sa ai un permanent dialog cu Dumnezeu- credinta iti da atita putere, atita curaj ca uneori te miri si tu de unde mai ai resurse.

'''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''

Mi s-a intimplat deseori ca, dupa reprize puternice si dureroase de lacrimi si durere vie, simtita din plin, fara calmante,fara anestezii ale sufletului, mi s-a intimplat asadar sa ma inseninez, sa mai oftez o data insa doar de usurare, apoi sa imi indrept umerii, sa zimbesc si sa pornesc mult mai puternica inainte.
Ma intrebam si eu oare cum se poate sa te ridici dupa ce toti dusamanii tai deja imbracasera hainele de gala pentru a petrece la mormintul tau ? Ei bine, credinta este totul- cea in Dumnezeu si la fel de importanta, cea in tine insuti.
Doar astfel putem fii artizanii propriilor miracole, doar asa ne putem reconstruii viata din temelii, inlocuind darapanaturile din fundatia intregii existente cu material solid de incredere, putere si speranta.

Detergent anti-murdarie morala

DETERGENT ANTI-MURDARIE MORALA

Iata ca au venit si superbele sarbatori pascale.Macar acum, cind pe buzele tuturor, chiar si ale celor fara viata spirituala, este credinta, acum cind toti vorbesc despre Dumnezeu, chiar si cei care il sfideaza zilnic, macar acum sa incercam sa fim mai buni.

Stiu, pentru cei care traiesc in minciuna, rautate si ura, e un exercitiu greu. Ei vor trebui sa transpire putin pentru a mima iubirea de Dumnezeu. Vor face grimase , chipul li se va schimonosi cu siguranta, caci te poti preface in fata celor de linga tine, poti minti pe orcine dar nu pe bunul Dumnezeu. Cu el nu poti sa te joci.

E simplu- iti stie sufletul si mintea, iti cunoaste cele mai ascunse cotloane ale sufletului. Asa ca... e greu pentru unii oameni sa il minta.

Si inca ceva- totul e ciclic in viata- dupa bine, vine rau, dupa rau bine...Bucurati-va asadar daca faceti parte dintre cei care au suferit si nu va pierdeti credinta si speranta. Cit despre cei care se hranesc cu minciuna, isi cladesc binele pe joznicii si duplicitate...mare atentie- DUMNEZEU VEDE TOT SI NU LASA LUCRURILE ASA.

Va doresc sa faceti parte din categoria acelora care vor primi liniste si bucurie. Cit despre cei stilciti de ura si inveninati cu propria otrava a gindirii murdare despre tot si toate, poate macar acum , de Paste, incercati sa va curatati cit de cit sufletele. Cine stie, poate exista destula apa in univers si destul detergent anti-murdarie morala pentru a va mai scapa de niste pete... Eu va tin pumnii

cind iubirea nu stie drumul inapoi...si bine face!

CIND IUBIREA NU STIE DRUMUL INAPOI....SI BINE FACE

Se impune o precizare-postarea anterioara("despre convalescenta sufletului") se referea la o situatie pe care am traversat-o si care s-a terminat.Sint de multa vreme un suflet intreg si fara rani, o femeie iubita si pretuita cu adevarat.

Timpul aduce cu sine cele mai clare raspunsuri. In cazul meu, a dovedit ca atunci cind iubirea nu cunoaste drumul inapoi, nimeni si nimic nu o poate schilodi.

Oricit de insistenti sau verosi ar fi unii oameni, oricit de multe minciuni, sarade, piese de teatru ieftine ar interveni, iubirea isi vede de drum.

Atita timp cit este vie, merge inainte.

Poate uneori mai oboseste, poate se mai impiedica putin, poate uneori abia mai respira- dar tot gaseste puterea sa ramina in viata.

Asa e uneori dragostea- pur si simplu nu moare nici la comanda propriului orgoliu, nici in urma atacurilor viermilor cu chip de om.

DESPRE CONVALESCENTA SUFLETULUI

DESPRE CONVALESCENTA SUFLETULUI




intr-o banala seara de primavra, la o ora chiar tupeista, satula de jurnalele de stiri cu acelasi continut, suprasaturata de infomatii de tipul-somaj,saracie, FMI si mai ales zeci de sfaturi si previziuni legate de criza economico- financiara, am decis sa evadez. si asta am si facut. a fost de ajuns o piesa buna cu versuri simple dar bine tintite. si iata pe unde am calatorit eu:

despre convalesecenta sufletului...

cit de greu este sa scrii despre iubire...la fel de greu cum e sa te gindesti la asta.
de ce?? pt ca odata fugindu-ti gindul catre dragoste incepi sa constintizezi cum iti e, cum traiesti povestea ta de iubire, cum mai arata sufletul tau.. si iata cit de usor sentimentele ies la suprafata, isi fac drum printre rani,unele tratate, altele inca deschise atit de rau incit pina si sa respiri te temi.. si atunci respiri incet, oftezi aproape in soapta pt a nu ainge cu respiratia ta ranile neajutorate ,inca atit de adinci,ale unui suflet devenit aproape lichid de atitea lacrimi...
........
spunem deseori ca iubirea este supraestimata, ca nu e chiar centrul universului uman.poate. si totusi, de ce chiar si celor mai puternici si orgoliosi oameni le e incomod pina sa se si gindeasca la acest subiect? oare nu ii doare? fie ca ei constinetizeaza lipsa dragostei, fie ca retraiesc amintiri ce apasa,oare rezultatul nu e acelasi? oare nu doare sa atingi acest subiect?
Si atunci, a evita sa vorbesti despre iubire devine egal cu a-ti tine ranile acoperite, ferite de povara unui nou suspin.hm.de parca e posibil sa te opresti a respira, de parca nu e clar ca atita timp cit ai nevoie de aer pt a trai, atita timp cit respiri, ranile tale respira odata cu tine si fiecare gura de aer le poate atinge.

.......si atunci nu e oare mai simplu sa inveti sa te accepti cu toate cicatricile mai mult sau mai putin vindecate ale sufletului tau, sa mergi inainte fara a te teme sa oftezi, fara a-ti tot feri ranile...nu e oare mai bine sa accepti ca toate sint parte din tine si sa le dai timp sa se vindece fara a impune tu termenul de expirare a convalescentei?